contor
fb.com/gandrabur | twitter.com/gandrabur
Category Archives: Avocatură
Condițiile și procedura încheierii contractului individual de muncă

La încheierea contractului individual de muncă se va verifica în primul rând respectarea condițiilor art. 46 CM. În baza articolului menționat părțile contractului trebuie să aibă capacitatea de exercițiu deplină, în cazul persoanelor fizice, și dobândirea personalității juridice pe teritoriul RM, în cazul persoanelor juridice. Capacitatea de exercițiu, de încheiere a contractului individual de muncă este principala condiție a CIM. În cazul dacă angajatul a depășit vârsta de 15 ani, însă nu a atins vârsta de 16 ani, o altă condiție obligatorie este acordul în scris al părinților asupra angajării minorului în câmpul muncii la vârsta de 15 ani.

Contractul individual de muncă se încheie în baza negocierilor dintre salariat şi angajator. Încheierea contractului individual de muncă poate fi precedată de circumstanţe specifice (susţinerea unui concurs, alegerea în funcţie etc.). Salariatul are dreptul să încheie contracte individuale de muncă, concomitent, şi cu alţi angajatori (munca prin cumul), dacă acest lucru nu este interzis de legislaţia în vigoare. Contractul individual de muncă se întocmeşte în două exemplare, se semnează de către părţi şi i se atribuie un număr din registrul unităţii, aplicîndu-i-se ştampila unităţii. Un exemplar al contractului individual de muncă se înmînează salariatului, iar celălalt se păstrează la angajator.

La încheierea contractului individual de muncă, persoana care se angajează prezintă angajatorului următoarele documente:

  1. buletinul de identitate sau un alt act de identitate;
  2. carnetul de muncă, cu excepţia cazurilor cînd persoana se încadrează în cîmpul muncii pentru prima dată sau se angajează la o muncă prin cumul;
  3. documentele de evidenţă militară – pentru recruţi şi rezervişti;
  4. diploma de studii, certificatul de calificare ce confirmă pregătirea specială – pentru profesiile care cer cunoştinţe sau calităţi speciale;
  5. certificatul medical, în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Se interzice angajatorilor să ceară de la persoanele care se angajează alte documente decât cele prevăzute la alin.(1).

Pentru verificarea aptitudinilor profesionale ale salariatului, la încheierea contractului individual de muncă, acestuia i se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 3 luni şi, respectiv, de cel mult 6 luni – în cazul persoanelor cu funcţie de răspundere lista cărora se aprobă de către angajator cu consultarea reprezentanţilor salariaţilor. În cazul angajării muncitorilor necalificaţi, perioada de probă se stabileşte ca excepţie şi nu poate depăşi 15 zile calendaristice.

Angajatorul este obligat să elibereze salariatului în termen de 3 zile lucrătoare, la cererea lui scrisă, un certificat cu privire la munca în cadrul unităţii respective, în care urmează să se indice specialitatea, calificarea, funcţia, durata muncii şi cuantumul salariului.

Contractul individual de muncă: definiție, elemente și trăsături

Noțiune:
Contractul individual de muncă este înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de muncă prevăzute de prezentul cod, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de muncă, precum şi să achite la timp şi integral salariul.

Elemente și trăsături:
Părțile contractului:

  1. Persoanele fizice care au atins vârsta de 16 ani, și doar cu acordul în scris al părinților cele care au atins vârsta de 15 ani;
  2. Persoanele juridice care au dobândit personalitatea juridică.

Nu pot fi părți:

  1. Persoanele juridice care nu au dobândit personalitatea juridică;
  2. Persoana fizică care nu capacitatea deplină de exercițiu;
  3. Persoane în vârstă de până la 15 ani;
  4. Persoanele private de instanţa de judecată de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate în funcţiile şi activităţile respective
Contractul colectiv de muncă: forma și procedura încheierii

Forma:
Forma contractului colectiv de muncă este scrisă. Acesta poate fi încheiat atît pe unitate în ansamblu, cît şi în filialele şi reprezentanţele acesteia. La încheierea contractului colectiv de muncă în cadrul unei filiale sau reprezentanţe a unităţii, parte a acestuia este conducătorul subdiviziunii respective, împuternicit în acest scop de angajator.

Procedura încheierii:
Proiectul contractului colectiv de muncă este elaborat de părţi în conformitate cu Codul Muncii şi cu alte acte normative. Dacă, în decurs de 3 luni din ziua derulării negocierilor, nu s-a ajuns la o înţelegere asupra unor prevederi ale proiectului contractului colectiv de muncă, părţile sînt obligate să semneze contractul doar pentru clauzele coordonate, întocmind, concomitent, un proces-verbal asupra divergenţelor existente. Divergenţele nesoluţionate vor constitui obiectul unor negocieri colective ulterioare sau se vor soluţiona în conformitate cu Codul Muncii şi cu alte acte normative.

Contractul colectiv de muncă: noțiune,formă și conținut

Articol de referință: art. 30-31 Codul Muncii al RM

Noțiune:
Contractul colectiv de muncă este actul juridic care reglementează raporturile de muncă şi alte raporturi sociale în unitate, încheiat în formă scrisă între salariaţi şi angajator de către reprezentanţii acestora.

Formă și conținut:
Conţinutul şi structura contractului colectiv de muncă sînt determinate de părţi. În contractul colectiv de muncă pot fi prevăzute angajamente reciproce ale salariaţilor şi angajatorului privind:
a) formele, sistemele şi cuantumul retribuirii muncii;
b) plata indemnizaţiilor şi compensaţiilor;
c) mecanismul de reglementare a retribuirii muncii, ţinîndu-se cont de nivelul inflaţiei şi de atingerea indicilor economici prevăzuţi de contractul colectiv de muncă;
d) timpul de muncă şi cel de odihnă, precum şi chestiunile ce ţin de modul acordării şi de durata concediilor;
e) îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a protecţiei muncii salariaţilor, inclusiv a femeilor, a tineretului şi a invalizilor;
f) respectarea intereselor salariaţilor în cazul privatizării unităţii şi a fondului locativ aflat la balanţa acesteia;
g) securitatea ecologică şi ocrotirea sănătăţii salariaţilor în procesul de producţie;
h) garanţiile şi înlesnirile pentru salariaţii care îmbină activitatea de muncă cu studiile;
i) recuperarea sănătăţii, odihna salariaţilor şi a membrilor familiilor lor;
j) controlul executării clauzelor contractului colectiv de muncă, procedura de modificare şi completare a acestuia;
k) asigurarea unor condiţii normale de activitate pentru reprezentanţii salariaţilor;
l) răspunderea părţilor;
m) renunţarea la grevă în cazul îndeplinirii clauzelor contractului colectiv de muncă; precum şi
n) alte angajamente determinate de părţi.
În contractul colectiv de muncă pot fi prevăzute, în funcţie de situaţia economico-financiară a angajatorului, înlesniri şi avantaje pentru salariaţi, precum şi condiţii de muncă mai favorabile în raport cu cele prevăzute de legislaţia în vigoare şi de convenţiile colective. În contractul colectiv de muncă pot fi incluse şi clauze normative, dacă acestea nu contravin legislaţiei în vigoare.

Subiectele dreptului muncii: definiție, drepturi și obligații

Munca reprezintă activitatea umană specifică manuală și/sau intelectuală – prin care oamenii își utilizează aptitudinile fizice și/sau intelectuale în scopul producerii bunurilor cerute de satisfacerea trebuințelor lor.

Potrivit Codului Muncii al Republicii Moldova, subiecți ai dreptului muncii sunt salariatul și angajatorul, fiecare având drepturi și obligații specifice.

Salariatul este persoana fizică (bărbat sau femeie) care prestează o muncă conform unei anumite specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă.
Angajatorul este persoana juridică (unitate) sau persoana fizică care angajează salariaţi în bază de contract individual de muncă încheiat conform prevederilor Codului Muncii.

Salariatul are dreptul la încheierea, modificarea, suspendarea şi desfacerea contractului individual de muncă, la un loc de muncă, la achitarea la timp şi integrală a salariului, la odihnă, la informare deplină şi veridică despre condiţiile de muncă, la formare profesională, la libera asociere în sindicate, și alte drepturi conferite de Codul Muncii art. 9, alin. 1.
Potrivit aceluiași articol alin. 2, salariatul este obligat să-şi îndeplinească conştiincios obligaţiile de muncă prevăzute de contractul individual de muncă, să îndeplinească normele de muncă stabilite, să respecte regulamentul intern al unităţii, disciplina muncii, să manifeste un comportament nediscriminatoriu în raport cu ceilalţi salariaţi şi cu angajatorul, să respecte dreptul la demnitate în muncă al celorlalţi salariaţi, să achite contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în modul stabilit, să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de legislaţia în vigoare, de contractul colectiv de muncă şi de convenţiile colective.
Angajatorul, la rândul său, are dreptul să încheie, să modifice, să suspende şi să desfacă contractele individuale de muncă, să ceară salariaţilor îndeplinirea obligaţiilor de muncă şi manifestarea unei atitudini gospodăreşti faţă de bunurile angajatorului, să tragă salariaţii la răspundere disciplinară şi materială, să emită acte normative la nivel de unitate, să creeze patronate pentru reprezentarea şi apărarea intereselor sale şi să adere la ele.
Angajatorul este obligat să respecte legile şi alte acte normative, clauzele contractului colectiv de muncă şi ale convenţiilor colective, să respecte clauzele contractelor individuale de muncă, să acorde salariaţilor munca prevăzută de contractul individual de muncă, să asigure salariaţilor condiţiile de muncă corespunzătoare, să plătească integral salariul în termenele stabilite de Codul Muncii, și alte obligații stipulate la art. 10 al. 2.

Nivelul minim al drepturilor şi garanţiilor de muncă pentru salariaţi se stabilesc de Codul Muncii și alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii.