Subiectele dreptului muncii: definiție, drepturi și obligații

Munca reprezintă activitatea umană specifică manuală și/sau intelectuală – prin care oamenii își utilizează aptitudinile fizice și/sau intelectuale în scopul producerii bunurilor cerute de satisfacerea trebuințelor lor.

Potrivit Codului Muncii al Republicii Moldova, subiecți ai dreptului muncii sunt salariatul și angajatorul, fiecare având drepturi și obligații specifice.

Salariatul este persoana fizică (bărbat sau femeie) care prestează o muncă conform unei anumite specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă.
Angajatorul este persoana juridică (unitate) sau persoana fizică care angajează salariaţi în bază de contract individual de muncă încheiat conform prevederilor Codului Muncii.

Salariatul are dreptul la încheierea, modificarea, suspendarea şi desfacerea contractului individual de muncă, la un loc de muncă, la achitarea la timp şi integrală a salariului, la odihnă, la informare deplină şi veridică despre condiţiile de muncă, la formare profesională, la libera asociere în sindicate, și alte drepturi conferite de Codul Muncii art. 9, alin. 1.
Potrivit aceluiași articol alin. 2, salariatul este obligat să-şi îndeplinească conştiincios obligaţiile de muncă prevăzute de contractul individual de muncă, să îndeplinească normele de muncă stabilite, să respecte regulamentul intern al unităţii, disciplina muncii, să manifeste un comportament nediscriminatoriu în raport cu ceilalţi salariaţi şi cu angajatorul, să respecte dreptul la demnitate în muncă al celorlalţi salariaţi, să achite contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în modul stabilit, să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de legislaţia în vigoare, de contractul colectiv de muncă şi de convenţiile colective.
Angajatorul, la rândul său, are dreptul să încheie, să modifice, să suspende şi să desfacă contractele individuale de muncă, să ceară salariaţilor îndeplinirea obligaţiilor de muncă şi manifestarea unei atitudini gospodăreşti faţă de bunurile angajatorului, să tragă salariaţii la răspundere disciplinară şi materială, să emită acte normative la nivel de unitate, să creeze patronate pentru reprezentarea şi apărarea intereselor sale şi să adere la ele.
Angajatorul este obligat să respecte legile şi alte acte normative, clauzele contractului colectiv de muncă şi ale convenţiilor colective, să respecte clauzele contractelor individuale de muncă, să acorde salariaţilor munca prevăzută de contractul individual de muncă, să asigure salariaţilor condiţiile de muncă corespunzătoare, să plătească integral salariul în termenele stabilite de Codul Muncii, și alte obligații stipulate la art. 10 al. 2.

Nivelul minim al drepturilor şi garanţiilor de muncă pentru salariaţi se stabilesc de Codul Muncii și alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii.