Steaua lui Dodon – de la un nimeni, până la conducător de oi

Dodon_45

În ultimele zile am citit mai multe articole despre Igor Dodon. Unii au scris despre averea sa, alții despre legăturile cu sfera oamenilor dubioși. Toate articolele au avut scopul principal să informeze publicul cine este de fapt liderul socialiștilor. Probabil, din mulți cei care au citit, s-au convins a suta oară cine și ce sunt.

În acest articol nu voi face referire la anumite scheme economice dubioase în care a fost implicat Dodon. Cred că s-a scris destul despre acestea. Voi dedica acest articol strict ascensiunii lui Dodon, de la un simplu angajat prin ministere, la purtător de Stea și conducător de oi.

După absolvirea instituțiilor de învățământ, din iulie 1997 Igor Dodon a activat la Bursa de Valori a Moldovei. Astfel, între anii 1997-2001 lucrează în funcția de specialist superior al Departamentului Clearing, Departamentului Listing, administrator al Sistemelor Electronice de Negocieri și apoi Director al Departamentului Marketing, Listing și Cotare în cadrul Bursei de Valori a Moldovei.

În perioada noiembrie 2001-mai 2005, a exercitat funcția de președinte și membru al Consiliului de directori al Depozitarului Național de Valori Mobiliare al Moldovei SA. În perioada septembrie 2002 – mai 2005 a activat în funcția de președinte al Bursei Universale de Mărfuri a Moldovei.

Între februarie 2003 – mai 2005, Igor Dodon este membru al comisiei de experți de pe lângă Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a Moldovei. De asemenea, în perioada martie 2004 – mai 2005, este și membru al Comisiei de Arbitraj al Bursei de Valori. Publică articole științifice în revistele științifice, fiind redactor al Buletinului Informativ “Bursa de Valori a Moldovei” și al Buletinului bursier al Bursei Universale de Mărfuri “Bursa – cotări bursiere”.

În mai 2005, Igor Dodon este numit în funcția de viceministru al economiei și comerțului din Republica Moldova. Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.764-IV din 18 septembrie 2006, Igor Dodon este numit în funcția de ministru al economiei și comerțului.

În noul guvern format de Zinaida Greceanîi la data de 31 martie 2008 (prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.1592-IV), Igor Dodon a fost numit în funcția de prim-viceprim-ministru și ministru al economiei și comerțului.

În toți acești ani, Igor Dodon a fost crescut politic și educat de către Vladimir Voronin, ca fiind un potențial succesor la tronul de președinte al PCRM. Nimeni și niciodată nu s-au gândit că actualul lider al socialiștilor ar putea părăsi tabăra comunistă, în favoarea unui alt grup de interese, ori în favoarea unui dușman al Republicii Moldova. Voronin a băgat în el timp și informații, iar până la urmă ucenicul a dat dovadă de slăbiciune în fața portmoneelor groase, acceptând să se jertfească pentru 30 de galbeni politici.

După ce a acces în Parlament în urma alegerilor din 2010, Igor Dodon, împreună cu Zinaida Greceanîi și Abramciuc, au părăsit corabia lui Voronin și au restartat Partidul Socialiștilor, un partid ce era mort în sondaje și în rezultatele alegerilor parlamentare/locale. La 18 decembrie 2011, la cel de-al 10-lea Congres al PSRM Igor Dodon a fost ales președinte a Partidului Socialiștilor din Republica Moldova.

Odată cu alegerea sa în fruntea PSRM, încep colaborările strânse cu Federația Rusă, însă nu înainte ca Dodon să dezamăgească electoratul de stânga, dând votul pentru alegerea Președintelui Nicolae Timofti, candidat propus de către Alianța pentru integrare Europeană, constituită din PL, PLDM și PD.

dodon-bemGurile rele spun că Dodon a luat pentru votul său valută străină, în sumă de 300 de mii. Această sumă a fost contestată de mai multe ori, însă, din câte se știe, nu s-a contestat niciodată și faptul luării banilor pentru votul acordat pro-europenilor. Nu știu ce a contat mai mult când Timofti a fost ales președinte. Probabil și banii, pe de o parte, precum și întinderea timpului, ce urma să fie foarte favorabil pentru PSRM. Acest răgaz, obținut în urmă menținerii pro-europenilor la guvernare de către Dodon, în detrimentul intereselor electoratului de stânga, a permis socialiștilor să crească în imagine și teritorial, iar rezultatul alegerilor din 30 noiembrie 2014 a demonstrat acest lucru.

După ce Dodon și-a vândut votul pentru europeni, PSRM-ul a început să organizeze mese rotunde la care veneau deputați dubioși din Rusia. Ulterior, au început campaniile de moldovenizare a Republicii Moldova, precum și de amenințare cu separarea acestui teritoriu în mai multe părți. Dodon spunea deschis despre o separare definitivă a Transnistriei, precum și despre o republică autonomă găgăuză. Au mai fost încercări de provocare a celor de la Bălți, însă lupta a fost pierdută în favoarea comuniștilor.

Igor Nicolaevici, după cum mai este numit de către subalternii săi, a rămas în ultimii ani ca fiind principalul „беспредельщик” din țară: organizator de proteste masive, la care erau aduși oamenii în turme, ca pe niște oi, și principalul inițiator al schimbării ordinii constituționale în Moldova. Această nouă calitate a reușit să scoată puțin de pe Dodon pecetea de mare trădător, însă nu chiar de tot. El oricum rămâne trădător în fața foștilor săi colegi de partid, precum și în fața electoratului comunist, iar acest lucru are să-l urmărească până la moarte, fără șanse să fie spălat.

Acum este clar pentru cine joacă Igor Nicolaevici și ce interese are. Nici el și nimeni altcineva nu neagă faptul că ei sunt acum emisarii Rusiei în Republica Moldova, iar în cazul eșuării planurilor lor, ar putea fi și la noi un fel de Donbas, lucru inevitabil. Politicienilor de genul lui Dodon este ușor să decidă asupra acceptării unei confruntări sângeroase în Moldova, deoarece ei au garanția acordării protecției de către Federația Rusă, așa cum a avut garanția și uzează acum din plin Victor Ianukovici, fostul lider ucrainean, refugiat în prezent sub fusta lui Vladimir Putin.

Pe scurt, Dodon nu este politicianul care se menține deasupra în baza propriei drojdii. El este politicianul menținut artificial la suprafața urnei cu rahat. A rămas ca cineva să scoată o mână, ca Igor Nicolaevici să se înece în propriul „вонючий жидкости”.

Așteptăm ziua.