Soluționarea problemei transnistrene stă în puterea Ucrainei și Moldovei, fără implicarea Rusiei

Premierul Republicii Moldova și Președintele Ucrainei Petro Poroșenko au inaugurat ieri punctul comun de trecere a frontierei moldo-ucrainene „Pervomaisc-Cuciurgan”. Acest punct, unde vor activa polițiștii de frontieră și vameșii din ambele State Suverane și Independente, a fost instituit chiar sub coastele teritoriului transnistrean, ocupat în prezent de Armata a 14-a a Rusiei.

În legătură cu inaugurarea punctului comun de la frontiera moldo-ucraineană, care sfidează pe față interesele teroriste ale Transnistriei și cele rusești, este un act de curaj din partea Premierului Pavel Filip, dar și un pas importat realizat de Ucraina după 25 de ani de negocieri sterile privind soluționarea problemei separatismului din stânga Nistrului.

Astfel, deși Rusia a amenințat zilele trecute cu un nou război pe Nistru, în care probabil urma să fie înrolat cu mândrie și Dmitri Rogozin, Moldova a mers mai departe și nu a cedat amenințărilor kremlineze, dar nici nu și-a aplecat capul în fața măscăriciului de la Tiraspol.

În această ordine de idei, deși pentru unii evenimentul de ieri nu are vreo importanță majoră, cert este că acesta a intrat în istorie, fiind primul pas concret făcut de Republica Moldova în vederea reinstaurării ordinii constituționale la hotarul moldo-ucrainean pe segmentul transnistrean.

Totodată, este de menționat și faptul că, Republica Moldova pune capăt jocului de-a frontiera dintre Ucraina și Transnistria, iar de acum în colo, după cum decurg lucrurile, de-a lungul hotarului respectiv urmează să guverneze Constituția și Legile Republica Moldova, indiferent dacă că este sau nu este pe placul separatiștilor teroriști alimentați de Federația Rusă.

Însă, cel mai important este că, instituirea punctului comun de trecere a frontierei de stat la „Pervomaisc-Cuciurgan” este în beneficiul cetățenilor și agenților economici din zona ocupată. Nu există nici măcar o blocadă în acest sens. Mai mult, prin astfel de puncte de control se pune capăt și prizonieratului la care sunt supuși oamenii și firmele din stânga Nistrului, chinuiți timp de două decenii și jumătate de un regim criminal.

Referitor la cele de mai sus, dar nu în ultimul rând, trebuie să punem în valoare și noile relații de prietenie dintre Moldova și Ucraina, care până la urmă se datorează inclusiv și relațiilor strânse dintre Plahotniuc și Poroșenko. Doar prin bune relații de prietenie și conlucrare pot fi realizate interesele statale, precum și cele de bună-vecinătate. Acest lucru l-au demonstrat liderii menționați mai sus, iar anii scurși până acum ne-au demonstrat că nimic nu se realizează cu adevărat dacă lipsește și o legătură mult mai strânsă decât cea dictată de politic, funcții, protocol și de o vecinătatea falsă de care a dat dovadă Ucraina până la alegerea lui Petro Poroșenko.

În concluzie, cert este faptul că soluționarea problemei transnistrene stă în voința țărilor vecine privind stârpirea oricăror acte de separatism teritorial și administrativ, iar necesitatea implicării Rusiei în aceste acțiuni, inclusiv în negocieri, este doar un mit ușor de distrus prin acțiuni de genul celor de ieri. Totodată, este un fals că teritoriul transnistrean ar putea reintra în componența Republicii Moldova doar prin intermediul unei politici loiale Rusiei. Or, după cum scrie istoria noastră, pe timpul pro-rusului Voronin s-a demonstrat contrariul, fapt pentru care nu putem da crezarea acestei minciuni nici pe timpul lui Dodon, ultimul fiind un pion ascultător în anticamera Kremlinului, și nu un partener de negocieri.

Mai pe scurt, soluționarea problemei transnistrene stă în puterea Ucrainei și Moldovei, fără implicarea Rusiei. Problemele de la hotare pot fi soluționate cel mai bine de statele vecine, nu prin negocieri cu un agresor care amenință cu noi războaie și cu vărsări de stânge.