Poporul calcă pe aceeași greblă a protestelor veșnice, în loc să ceară socoteală

Am urmărit, pe parcursul zilei de ieri și de azi, mesajele/opiniile despre protestul mișcării DA, organizat și întreținut de niște oameni dubioși, unii din ei fiind fugari, ascunși de legile naționale în Germania.

Observ că protestatarii noștri nu se învață minte niciodată. De fiecare dată ies cu furcile și cu vorba să strige „JOS”, însă rare ori mai pun în mișcare și capacitatea de gândire. Așa au făcut în ’89, așa au făcut prin anii ’90, procedând în mod repetat în 2009 și în acest an.

În 1989 s-au ridicat să se rupă de la URSS și să se alipească României Mari. L-au făcut pe Snegur lider național și președinte de țară, dar s-au ales cu un război la Nistru și zero doleanțe îndeplinite. Poporul a vrut UNIRE, însă puterea, aleasă tot de ei, le-a dat o țară independentă teritorial, contrar voinței mulțimii, și dependentă politic față de Federația Rusă.

Nimeni nu și-a pus întrebarea, după marea Adunare Națională, de ce până în prezent cerințele poporului nu au fost realizate. S-a protestat și cu toții au plecat acasă, din nou la sapă, la greblă și hârleț. Pe nimeni nu i-a mai interesat realizările. Oamenii și-au descărcat emoțiile în stradă și atâta tot.

În anii 1990, până în 2005, s-a tot protestat continuu. A ieșit norodul împotriva democraților agrarieni, că-i furau, apoi au ieșit și împotriva comuniștilor, fiind mânați atunci de Iuri Ivanci Roșca, liderul incontestabil de atunci, eroul doamnelor frumoase. Ce au obținut în schimb? Au schimbat fundurile de pe scaunele moi și atâta tot?

În 2009 a venit momentul schimbării. Așa au crezut toți cei care au ieșit în PMAN în seara de 6 aprilie și pe 7 aprilie. Schimbarea a venit, însă ne-am ales cu restabilirea celor care au mai fost la putere, care ne-au furat țara, apoi au fost plecați cu urlete și țipete. Au revenit democrații, agrarienii și reformatorii, însă întruchipați deja în alte partide. Rând pe rând, partidele și-au schimbat  denumirile și au revenit să tulbure poporul încă o dată. Partidul Reformei și-a luat numele de Partidul Liberal, iar democrații s-au divizat în Partidul Democrat și în cel Liberal Democrat. Acestea au fost noile lor măști.

Protestul sângeros din 7 aprilie 2009 ne-a dat trei lideri: Ghimpu, Lupu și Filat. Toți au crezut în aceste personaje și le-au iertat faptele anterioare. Pe Ghimpu l-au iertat că nu a făcut nimic; Lupu a scăpat de eticheta că este comunist; Lui Filat s-au șters toate petele de pe hainele scumpe, puse încă de pe timpul privatizărilor grandioase făcute împreună cu Ion Sturza.

Atunci acești trei lideri ne-au promis o țară europeană, fără corupție și cu judecată corectă. Dar, am văzut că și-au împărțit puterea așa cum au decis ei în întunecatele cabinete, fără să mai țină cont și de cele strigate în stradă. Au împărțit justiția, economia, poliția, procuratura, ambasadele și tot ce mai era posibil de împărțit. S-au implicat în toate sferele și au întins tentaculele caracatiței peste tot. În scurt timp au devenit niște oligarhi ordinari, stăpâni ai Moldovei. Au uitat cei trei lideri de oameni, de țară și de restul. Au început să fure, dar s-au poticnit atunci când și-au dat seama că unii din ei au devenit mai bogați.

Acum, în 2015, în loc să se ceară explicații de la guvernanți, protestatarii calcă pe aceeași greblă și vor să-i aducă pe alții la putere, la fel de dubioși și de flămânzi. Strada nu cere o dare de seamă de la cei pe care i-a pus în funcție, dar alege să-i înlocuiască și să înceapă totul de la capăt.

În mod normal, ar trebui ca strada să ceară explicații guvernanților, să-i pună la perete și să-i întrebe de ce fură, de ce nu avem justiție, de ce procuratura și totul este partajat politic. De ce nimeni nu întreabă despre aceste lucruri? De ce poporul acesta nu se învață să ceară socoteală de la cei pe care i-a adus la putere? Oare chiar este mai ușor să-i alungi și nici să nu-i întrebi de ce au procedat așa?

Părerea mea este, că fiecare om aflat la guvernare trebuie să fie întrebat de ce nu se ține de cuvânt. Numai fiind în funcție poate fi tras la răspundere și pedepsit așa cum se cuvine. Nu are rost să-i alungi și să uiți de ei. Ajunge deja de câte ori s-au tot iertat politicienii. E timpul să se facă dreptate și pentru popor. E timpul să răspundă acei trei lideri care ne-au tot promis binele.

De ce poporul nu gândește singur?

Capacitatea de gândire este limitată datorită celor care nu au nimic altceva de făcut decât să facă propagandă zilnică în vederea schimbării puterii. Din ziua a doua de după alegeri se vorbește despre necesitatea anticipatelor și despre cât de răi sunt guvernanții. Uite așa intră în capul omului cuvântul „JOS”.

După protestul de ieri vedem că unii se ling pe râni și se plâng pe portaluri despre cât de rău a fost. Recomand să găsiți articolul Nataliei Morari de pe europalibera.org, să vedeți cât de tare regretă că duminica trecută nu a fost un nou 7 aprilie 2009.

De genul acestei persoane mai sunt în Moldova câteva zeci, poate chiar peste o sută, însă cel mai bine este să-i ținem departe și să înțelegem democrația altfel, fără ajutorul lor.

Democrația normală este atunci când alegi, apoi ceri. Democrație defectă este atunci când alegi, dar peste un timp vii să ceri schimbarea radicală a celor care sunt la putere, fără să mai cauți răspunsuri.

Cetățeanul trebuie să se așeze pe prispa casei și să se gândească bine la ceea ce are de făcut, fără să se lase influențat de cei care zilnic strigă împotriva guvernării. Cea mai bună soluție este să se ceară realizări de la actualii, pentru că doar așa Moldova poate fi mișcată înainte. Nu vom urni carul din loc dacă în fiecare an vom schimba puterea.

Dragă popor, începe să înțelegi democrația altfel. Învață să ceri!