Serviciile străine confirmă temerile regionale, negate cu vehemență de către Maia Sandu, Andrei Nastase și Natalia Morari

”În 2015, trupele speciale ale SBU au efectuat un marş forţat de 700 km din Kramatorsk până la Odessa pentru a contracara crearea așa zisei Basarabiei de Sud. Separatiștii planificau să distrugă două poduri, unul peste Limanul Nistrului și altul peste râul Nistru că să taie regiunea de restul Ucrainei. Liderul legislativului Basarabiei de Sud este actualul deputat în Rada Supremă a Ucrainei. Ulterior susținut de cei 1,5 mii de omuleți verzi din regiunea transnitreană, sovietul suprem al Basarabiei de Sud urma să răspândească așa zisa primăvara rusă spre Moldova și România” – Şeful Serviciul de Securitate la Ucrainei (SBU) Vasili Griţak la Londra.

Acest citat a fost plasat pe Facebook de către jurnalistul Radu Burdujan, care mai mulți ani a fost responsabil și de știrile externe publicate pe siteul UNIMEDIA, apoi editor Agora.md

Totodată, jurnalistul, care a stat mai mult cu ochii pe presa străină, a mai notat: „În privința Ucrainei, eu cred că în 2014 a existat plan minimum și plan maximum. Planul minim – Crimeea, planul maxim – Crimeea, estul și sudul Ucrainei până la Transnitria”.

Deci, șeful serviciului ucrainean de informații, citat de Burdujan,  confirmă temerile regionale de după anul 2014, din perioada când la Chișinău a început să se vorbească tot mai mult despre planurile rusești de expansiune spre Nistru și Prut.

Potrivit informațiilor din perioada respectivă, Rusia și-a pus în plan să facă un asalt asupra fostelor teritorii sovietice, iar acest pas criminal era un răspuns la obiectivul NATO de extindere strategică până la frontiera ruso-ucraineană. La fel, atacul rușilor asupra Crimeei în 2014, care a avut scopul primordial cantonarea definitivă și irevocabilă a bazei militare rusești din Sevastopol, urma să fie continuat prin ruperea sudului ucrainean de la corpul actual al Ucrainei suverane, fiind prevăzută și acolo o nouă regiune separatistă.

Însă, atunci Maia Sandu, Andrei Nastase și Natalia Morari negau cu vehemență planurile criminale expansioniste ale Rusiei, spunând că temerile sunt niște invenții împotriva ”opoziției” și o sperietoare pentru electorat.

Totuși, în timp ce ”liderii” opoziției de la Chișinău s-au pus în poziție și protejau direct sau indirect interesele Rusiei, partenerul lor Grigore Petrenco promova separatismul în Donbas și în sudul Ucrainei, iar în capitala moldovenească deja se făceau planuri de alegere a lui Dodon în fruntea țării, însă nu fără suportul lui Andrei Nastase și al Maiei Sandu, care aveau menirea să organizeze proteste anti-dreapta și să distragă atenția electoratului de la planurile serviciilor rusești.

Prin urmare, fiind o continuitate a atacului asupra regiunilor ucrainene, opoziția de la Chișinău, ”pro-europeană” și cea de stânga, protestând în comun, cereau în 2015 alegerea președintelui țării prin vot direct și ”liber exprimat”. În final, ”opoziția” a obținut ce a dorit, iar în noiembrie 2016 omul rușilor Igor Dodon a ajuns să fie ales Președinte al Republicii Moldova, după care Andrei Nastase și Maia Sandu au făcut câțiva pași în urmă și au început să mimeze o nouă luptă ”anti-oligarhică”, delimitându-se tactic de Dodon și PSRM, dar pregătindu-se pentru noile alegeri parlamentare, care probabil vor fi câștigat de opoziție cu același „succes” cum au câștigat și prezidențialele.

Colaborarea dintre ”pro-europeni” și stânga socialistă, care a dus la alegerea lui Dodon în funcția dorită de ruși, post care o să fie utilizat drept puntea socialiștilor spre majoritatea parlamentară constituțională, ar scoate acum la iveală și o mimare a cursei prezidențiale dintre Igor Dodon și Maia Sandu.

Subsecvent, probabil e timpul de amintit electoratului că Maia Sandu avea deja pregătită o vacanță după turul I din 2016, iar plecarea era programată pentru ziua de vineri, însă călătoria în Thailanda a fost dată peste cap de eșecul de după prima încercare de încoronare a lui Dodon, deci candidata ”opoziției” a fost obligată să joace până la capăt și să participe inclusiv la jocul din turul II.

În contextul de mai sus, distingem o colaborare strânsă dintre dreapta ”pro-europeană” și stânga socialistă, iar scopul lor este negarea intențiilor rusești, iar pe de altă parte nu fac nimic altceva decât să le execute direct și până la capăt.

În final, punând cap la cap amenințările și acțiunile unor politicieni de la noi, dar și cele afirmate de către șeful serviciului ucrainean de securitate, înțeleg faptul că pericole încă mai există, iar renumitele „tancuri rusești” stau undeva cu motoarele pornite și încă mai așteaptă ordinul să atace Moldova.

***

Acest articol nu a fost scris în cadrului vreunui program finanțat de către Ambasada SUA, Delegația UE sau Fundația Soros. La fel, o analiză la temă nu va apărea nici în rapoartele experților IDIS Viitorul.

Distribuie acest articol