Oare CEC-ul poate fi mai presus de interesul suprem al cetățeanului?

În ultimii ani s-a demonstrat faptul, că instituția electorală de la noi este mai mult un instrument politic decât un organ de reglementare a proceselor electorale. De fapt, dacă e să recunoaștem cu mâna pe Codul electoral, cine deține controlul asupra CEC-lui este indiscutabil și câștigătorul falnic în fața electoratului. De ce și cum patronii politici ai Comisiei ies învingători la fiecare patru ani, precum și după alegerile locale, este o întrebare care nu a implicat niciodată lupte la cuțite. Sunt niște discuții contradictorii de încheiere a campaniei electorale și nimic mai mult. Doar se știe că opoziția de azi poate fi patronul de mâine, iar din acest motiv, indiscutabil, nimeni nu vrea să-și taie cracul de sub picioare.

Însă niciodată Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova nu poate fi mai presus de interesul cetățeanului, chiar dacă este o unealtă politică și nu prea ascultă de opoziție. Aici o să mă refer la un caz concret, și anume la organizarea unui referendum local la Orhei, acolo unde Primăria vrea să-și consulte cetățenii ce trebuie să întreprindă în privința pieței locale, una inaccesibilă deja pentru comercianți și cumpărători. Lipsa locurilor de comercializare, de parcare și a căilor de acces sunt doar unele din motivele care au mișcat autoritățile locale actuale, deși problema apărut de mai mulți ani în urmă.

Chiar dacă anul trecut CEC-ul a decis că se poate urca în capul oamenilor și-i poate refuza, iar în calitate de scară a găsit motivul că referendumuri nu pot fi organizate în perioada altor alegeri la nivel național, acum municipalitatea orheiană vrea să-și încerce norocul din nou în fața organului controlat politic în proporție de 100%. O să reușească sau nu, fiind în opoziție, nu se știe. Cert este că acum CEC-ul nu mai are alte tertipuri de refuz. Alegeri în următoarele șase luni nu au fost anunțate.

Când scriu despre tertipuri am în vedere că nimeni nu mai poate fi împiedicat nejustificat să-și realizeze dreptul stabilit în art.75 din Constituția Republicii Moldova. Astfel, articolul în cauză spune că, cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sânt supuse referendumului. În continuare, tot cu referire la drepturile cetățenilor, CEC-ul nu trebuie să invalideze procedura stabilită la art.175 din Codul electoral, care prevede că referendumul local reprezintă consultarea cetăţenilor în probleme de interes deosebit pentru sat (comună), sector, oraş (municipiu), raion, unitate administrativ-teritorială cu statut special.

În contextul normelor legale citate supra, aș vrea să văd în sfârșit și un act de democrație din partea Comisiei politice, denumită prin lege și Comisia Electorală Central. Aici trebuie să fie luat în considerare și art.177 din codul citat mai sus, pentru că anume în acest articol este deja stabilit ce poate sau nu poate administrația locală să supună votului. Până la urmă cetățenii trebuie să decidă, nu o adunătură de oameni care niciodată nu au trecut prin piața care necesită a fi schimbată din temelii.

În încheiere, vreau să menționez și despre bănuielile mele ce țin de o posibilă neacceptare a referendumului de la Orhei. Temerea mea este că, dacă tot trăim într-o societate ”mituibilă”, la mijloc ar putea exista și niște interese care s-au înghereterit (cuvânt nou) în Piața din Orhei, respectiv nu vor să-și piardă titlurile de ”Stăpâni”. Dacă nu este așa, adică la mijloc nu există și alte interese ascunse ale stăpânilor de gherete, CEC-ul trebuie să o demonstreze prin emiterea unei decizii pozitive. După cum am scris și mai sus, miile de locuitori ai Orheiului trebuie să decidă unde trebuie să fie piața, nu cei nouă membri ai organului electoral și nici cei 5-7 „stăpâni” autoproclamați din Piață.