Forța motrice a democrației pierdute

La 6, 7 aprilie 2009 a fost produsă o mișcare, o forță și demonstrații stradale pentru dobândirea democrației. Cei, care au fost în stradă, au luptat pentru ceea ce înseamnă libertate de exprimare, gândire, dezvoltare economică, și tot așa mai departe. Ei nu au strigat în centrul capitalei pentru nume, partide, grupări criminale.

Acum vedem că la putere stau instaurați pseudo-democrați, menționând uneori că sunt acolo din numele celor care în 2009 au dorit schimbarea. Am scris mai înainte, dar amintesc și acum, despre ceea ce a notat cineva pe Facebook ”La 7 aprilie s-a luptat de fapt cu comuniștii, nu și împotriva corupției”. E așa, din păcate.

Democrația câștigată și garantată la vestitul 7 aprilie a fost pusă în ghilimele și expediată în direcție necunoscută. Tinerii, atunci scandați, acum au dispărut și nu mai vor o nouă orânduire. Probabil sunt obosiți să facă loc în politică partidelor care nu fac nimic altceva decât să ocupe locul celor care pleacă, comportându-se la fel și furând țara poate chiar mai multe.

E gata, puterea cuvântului și protestului, ca elemente a democrației, au dispărut și nimeni nu mai spune ”Poporul dorește. Poporul cere”, așa cum s-a dorit în 2009. Avem o motrice a democrației pierdute, între mărăcini.

Acum cei de la guvernare decid ce este mai bine și ce este mai râu, luând hotărâri în numele celor care și-au exprimat votul. E grav atunci când ajungi la putere și faci de fapt în așa fel încât să-ți fie realizate propriile interese, sau cele de grup, îndepărtând crezul și votul poporului, exprimat încă democratic.

Unica soluție pentru restabilirea încrederii și îndreptarea lucrurilor este confruntarea directă, în ringul electoral, fie anticipat sau ordinar.

De și vreau să ajungem în UE, nu cred că Uniunea ne acceptă cu aceste probleme și infecții a democrației plăpânde, tinere. Poate evitarea unui scrutin electoral ar putea doar trage de timp, iar în acest timp negocierile ar sta la zero. Poate rechemarea la urne ar însemna împiedicarea semnării acordurilor internaționale… Însă nu mai putem merge pe drum clătinându-ne democrația.

Dimineață Veaceslav a scris destul de bine și a dat exemplul Guvernului Bulgariei. Este și acolo, se pare, o democrației bananieră, dar când liderii au văzut că politicile lor stau în gâtul alegătorului și au dus la surparea interesului dat prin vot, precum și a încrederii, au decis să demisioneze.

La noi lucrurile stau altfel. Chiar dacă ”arde casa” nimeni nu iese afară, pentru că nu sunt lași, rămânând la pe jăraticul nemulțumirii, crezând că o fac chiar din numele celor care i-au instaurat acolo.

Până acum Vlad Filat nu a ieșit să spună ce anume vrea și dacă stă în scaun pentru a evita împiedicarea Moldovei să semneze tratatele din toamna aceasta, cu privire la asocierea cu UE, sau dacă se menține acolo pentru un alt scop. Reieșind din aceasta, precum și tragerea de timp, liderul PLDM ar trebui să accepte deja duelul electoral, doar el și alegătorii, pentru a vedea măcar dacă mai are aceeași încredere, sau este în creștere/scădere, apoi să spună ce face și din numele cui face în continuare.

În condițiile de azi, în Moldova este pierdută din nou democrația, în special libertatea de exprimare și dezvoltare economică. Lucrurile nu pot continua așa, chiar dacă la putere ar fi cei pe care i-am ales, Ei pot fi schimbați.

”Da Șăfu, să trăiți Șăfu!”