Curtea a hotărât și punctum

Curtea Constituțională a decis astăzi că preambulul Constituției, adica Declarația de Independență, face parte din textul constituțional, fapt pentru care poate fi aplicat, iar în cazul dacă în prevederile articolelor constituționale ceva nu este cum este scris în preambul apoi se aplică prevederile Declarației de Independență, care este actul de constituire al Republicii Moldova.

Astăzi văd că s-au lansat cu opinii specialiști în comunicare, politologi, jurnaliști și tot așa mai departe, însă puțini din ei au citit atent și au înțeles ce a hotărât Înalta Curte.

Să începem de la art. 1 din Legea nr. 317 din 1994, unde scrie: Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova.

Astfel, jurnaliștii, politologii, politicienii, specialiștii în comunicare, restul, nu au autoritate în țara aceasta să spună ce este constituțional și ce nu, pentru că Legea menționată prevede destul de clar ale cui atribuții sunt, iar din acest motiv fiecare ar trebui să-și caute de treabă, așa cât de moldoveni sunt ei, vorbitori de limba română, începând de azi.

În continuare, la art. 28 (1) scrie: Actele Curţii Constituţionale sînt acte oficiale şi executorii, pe întreg teritoriul ţării, pentru toate autorităţile publice şi pentru toate persoanele juridice şi fizice.

Deci, nu căutați scuze și nod în papură, dar executați și spuneți oamenilor adevărul, că limba română este limba de stat a Republicii Moldova, nu de azi, dar din data adoptării Declarației de Independență, după cum a hotărât și astăzi Curtea Constituțională.

Am citit azi undeva precum că în Declarația de Independență nu este scris nimic despre Limba română, iar acest document care stă la formarea Statului Republica Moldova este de fapt împărțit în două: Preambul și Declarația de Independență.

Păi iată că am ajuns în zilele când nu mai împărțim în două art. 13 din Constituție, dar împărțim în două Declarația de Independență a Republicii Moldova, doar pentru a nu recunoaște și a nu pune în executare hotărârea CC de astăzi, prin care destul de clar s-a stabilit în ce limbă vorbim și scriem.

La fel, am mai citit azi opinia unor ”mari istorici”, despre care azi prima oară am auzit, precum că ”limba moldovenească” este menționată de marii cronicari. Bine, poate este menționată, dar să nu uităm că unii cronicari tot pe la porțile Rusiei s-au hrănit și aveau acest interes, vechi de sute de ani, de separare a poporului român. Pe această cale scriu acelui istoric că istoricii adevărați au examinat deja ce limbă se vorbește în Moldova și care este istoria ei. Istoricii adevărați sunt la AȘM, care destul de clar s-au expus că limba vorbită în Moldova este ”Limba română”. Și încă una, dacă ești profesor de istorie undeva prin satul Codrul Nou, sau pe la Grigorăuca, asta nu înseamnă că ești istoric, pentru că tu nu cercetezi nimic, doar citești din cărțile pregătite de la Chișinău, tot de niște mancurți plătiți de ruși.

Un alt ”politician” a spus astăzi că dacă Parlamentul nu va modifica art. 13 din Constituție, în baza hotărârii de azi, acesta va fi dizolvat. Îi recomand acestuia să citească atent prevederile constituționale să vadă că dacă Parlamentul nu votează timp de un an Legea cu privire la modificarea unor prevederi constituționale apoi inițiativa legislativă este nulă, iar Parlamentul nu se dizolvă. După aceasta inițiativa poate fi reluată, conform procedurii stabilite.

Emineascu a spus: ”Suntem români și punctum”. Azi Curtea a spus cam tot așa: ”Vorbim româna și punctum”