Cine are interes să controleze softurile pentru ținerea evidenței contabile?

De peste un an de zile se tot discută că organele fiscale vor face propriul soft pentru ținerea evidenței contabile, iar agenții economici vor fi obligați că folosească doar acest program, tot așa cum au fost obligați unii, prin Hotărâre de Guvern, să utilizeze începând cu data de 01 septembrie 2014 numai e-Factura, o platformă care, după un an și ceva de exploatare, oricum are suficiente probleme, și uneori chiar nici nu se deschide la cei care au acces la internet prin DSL (e greu să utilizezi e-Factura dacă ai viteză mică).

Astăzi am citit și comunicatul oficial, prin care suntem informați că Ministerul Finanțelor va crea o Comisie și un Regulament de acreditare a softurilor de ținere a evidenței contabile. Consider că organele fiscale, în special Ministerul Finanțelor, pe această cale dorește să pună monopol asupra elaborării sau importului de softuri de genul dat, precum și să controleze distribuirea lor pe teritoriul țării. Nu m-aș mira dacă concursul va fi câștigat de IS Fiscservinform, iar subcontractorii vor fi firmulițele afiliate celor care țin astăzi mâna pe toate butoanele fiscale din țară. Ei încearcă să ne spună că I.S. F.S.I.-ul are suficiente resurse pentru a elabora softuri, însă acesta nu este un adevăr. Probabil cei care utilizează e-Factura au înțeles că softul a fost luat din România, deoarece în lista firmelor apar companiile din țara vecină, nu cele din Moldova. Poate că într-o zi voi reveni și la acest subiect.

Din punctul meu de vedere, companiile pot fi obligate doar să țină evidența contabilă conform conturilor contabile, aprobate de către Ministerul Finanțelor în ordinea stabilită, cunoscute ca fiind acum SNC-uri, alegând singuri seftul și mijlocul de evidență. Nimeni nu poate fi obligat să utilizeze un anumit soft, deoarece nu văd sensul impunerii unui program unic pentru toți, mai cu seamă că evidența contabilă este dusă și în Excel de firmele mici care nu-și permit să cumpere softuri licențiate, prețul cărora începe de la 10 mii de lei. Unica salvară pentru firmulițe este închirierea softurilor, la un preț de 200-400 lei pe lună, însă înțeleg că acum MinFin vrea să limiteze și această posibilitate, cu impunerea softului care „va fi selectat” de către Comisia specială.

Pentru organele fiscale nu ar trebui să fie o problemă mijlocul de ținere evidenței contabile. Contează doar forma de prezentare a informațiilor, nu și modul cum sunt ținute.

Noua tâmpenie, promovată chiar la sfârșit de an, nu este nimic altceva decât încă o palmă dată mediului de afaceri, mai ales celor care dețin firme mici și încearcă să cheltuie cât mai puțin pentru softurile astea speciale.

MinFin ar trebui să se ocupe de facilitarea firmelor, nu de punerea piedicilor. Suntem obișnuiți deja ca Statul să se culce pe calea ferată și să blocheze trenul. Așa e la noi… din păcate.