Vizita și TEDx la ultimii deținuți minori de la Lipcani Prison

După vizita din luna aprilie la Penitenciarul din Cricova și DDS PANTERA, astăzi, la invitația TEDxChisinau, am avut ocazia să vizitez și penitenciarul din Lipcani, la care sunt deținuți infractorii minori. Am mâncat, discutat, băut CocaCola și glumit cu cei aproape 40 de deținuți. Pentru aceasta mulțumesc Olesei Cember pentru invitație și Elenei Zgardan, curatorul TEDx în Moldova, pentru organizarea perfectă.

De al început am vizitat Casa de Cultură a închisorii, apoi am vizitat locul unde petrec minorii aproape întreaga zi, după uși și ferestre cu gratii. În ogradă ne așteptau aproape toți, se plimbau prin ograda ”coliviei” lor. Vârsta deținuților este de la 14 la 23 ani. Sunt de tot felul, mai negri, mai albi, mai îngâmfați, sociabili, lăudăroși, mincinoși… Am văzut pe doi cum se plimbau, împreună prin ogradă, 5 metri la deal, 5 metri la vale. Am întrebat gardianul dacă sunt pedepsiți pentru ceva de fac acest marș. Gardianul a zis că așa ei fac mișcare, pentru că stau închiși cu anii și au nevoie să se miște, pentru a nu amorți. Mi-a fost puțin jale de ei, însă când mă gândeam că nu au ajuns acolo fără vină, mă uitam la ei și mă gândeam de ce nu au fost cuminți, atenți, educați al timp.

Pe corpurile minorilor am văzut tatuaje, ceea ce-mi displace foarte mult. Am întrebat pe cineva responsabil cine-i ”pictează” și a spus că așa au venit. Trrrr, nene, păi la vârstă de 14 – 16 ani au venit desenați deja? Ceva nu se leagă. Domnul cu epoleți a asigurat că în penitenciar nu se fac tatuaje, este interzis. Dar… poate că a fost o gogoașă a lui, pentru că în închisoare se fac cele mai multe tatuaje, care au semnificația lor aparte. Ok, am trecut peste aceasta.

După ce am vizitat dormitoarele de la et. 1 am rămas plăcut surprins de curățenie. Evident că au știut despre vizita noastră, însă pereții și podeaua nu au fost văruite și vopsite într-o zi. Deci: e îngrijit! La etajul doi am descoperit încă un dormitor, cu paturi mai ”confortabile” și aranjament special. Era un colțișor amenajat, din care nu lipsea TV. Am bănuit că paturile nu stau zilnic atât de aranjate, așa că am întrebat ”conducerea” dacă așa stau în fiecare zi. Aceștia au spus că NU, bănuiala mea s-a adeverit. Ok, am aranjat special pentru vizita noastră. Alături de dormitorul de la et. 2 am vizitat o cameră de zi, unde deținuții pot privi la TV, care este conectat la antenă, dar nu mai târziu de ora 22.

Am coborât pe scările vechi și înguste spre primul etaj. Am intrat cu Tudor Darie în bibliotecă. Acolo erau 4 deținuți, îmbrăcați binișor, care chipurile citeau ceva. De fapt erau acolo de formă. Dă mă rog, azi au primit și o donație de carte, trebuia să demonstreze conducerea că copii au timp și de cărți, fapt de care mă îndoiesc. Aceștia aveau pe masă câteva reviste. Nu știu cum a coincis ca toți 4 să citească aproape aceeași revistă. În mod normal, dacă era voia lor, unul avea să citească într-o carte, altul în Monitorul Oficial să afle dacă este vreo amnistie degrabă, sau vreo Lege care ar scurta detenția lor. Aici organizatorii ”obmanului” au dat în bară. Cu mine au fost de acord mai mulți.

Să nu vă fie de mirare, dar pe teritoriul închisorii de la Lipcani este o adevărată Casă boierească. Totul este verde, frumos amenajat, iar în grădină au o seră unde cresc roșii și castraveți. După un gard au și o fermă cu vreo 20 vaci mulgătoare (mă întrebam ce fac cu vițeii, dacă-i vând, unde pleacă banii?). De grădină are grijă un deținut matur. (Pe teritoriul închisorii sunt 2 sectoare – unul cu minori, altul cu maturi).

Mai sus de încăperea de odihnă se află școala și atelierul. În atelier am găsit doi tineri care lucrau în lemn. Unul a prezentat prima sa lucrare făcută recent. Era o ”shkatulka” din lemn, frumos lucrată și arsă puțin la foc mic, pentru ai da culoare și miros. Tudor Darie a dorit să o cumpere, însă meșterul a spus că e prima sa lucrare și nu este de vânzare. În școală am descoperit o sală cu calculatoare. Câteva funcționale, iar două sunt defectate. Calculatoarele sunt destul de vechi. Am pornit unul și nu am găsit în el nici-un fișier în Word, Excel, sau altceva. M-am gândit că de fapt la acele calculatoare nu se lucrează deloc. Deja e treaba Departamentului să facă o analiză mai aprofundată. În rest, clasele destul de amenajate.

Înainte de a trece la partea despre eveniment, nu doresc să scap faptul că Șeful închisorii nu a avut mare plăcere măcar să ne întâlnească, spunând că ”suntem niște copii”, dar fără a aprecia că gratis, fără obligații și tragere de urechi, acești copii de la Chișinău, au venit să-i hrănească cu ceva libertate și sfaturi pentru zilele care vor respira aerul libertății. Rușine Domnule securist (Fost colaborator SIS). Ca invitat la eveniment, cred că trebuia măcar la urmă să ieșiți și să spuneți Mulțumesc organizatorilor.

După mica plimbare pe teritoriul închisorii și prin încăperile unde stau aceștia, ne-am reîntors la Casa de cultură, unde a început TEDxLipcaniPrison.

De la capitală am sosit 20 persoane – organizatorii, speakeri, invitați. Ne-am așezat printre deținuți. I-am făcut să se simtă egali și liberi măcar în ”club”. De la început au fost cam retrași, dar unii participând deja a doua oară la TEDxLipcaniPrison, au început a fi mai activi.

Primul vorbitor, pe scenă, a fost Artur Bufneac.

Artur, condamnat anterior și fost dependent de droguri, le-a explicat în câteva cuvinte că există viață după gratii și ocupație mai bună în libertate, iar revenirea nu e ceva bun. ”Dacă nu eram ajutat și dacă nu renunțam la anumite lucruri, acum mă aflam și eu undeva într-o închisoare, sau poate chiar nu mai eram în viață”, a spus primul vorbitor.

Al doilea vorbitor a fost Yan Feldman, psiholog.

Yan a descoperit un minus, întâlnit foarte des și la deținuții maturi: La eliberare, fiecare deținut primește în jurul al 2400 lei sub formă de indemnizație și ajutor pentru o anumită perioadă. Pe scenă a fost făcută o planificare a acestei sume, pentru a ajunge acestora să trăiască măcar 1 lună fără griji, până când găsesc ceva de lucru.

Am rămas surprins de prioritățile minorilor de la Lipcani. Aceștia, în loc să pună printre primele puncte pâinea sau 1 kg de cartoafe, au pus țigările. Cu greu Yan a reușit să-i convingă că 100 lei pentru țigări este suficient. După o repartizare a banilor pentru cele necesare, pentru alimentație au rămas 600 lei, 20 lei pentru o zi. O voce din sală spune că este puțin, ei la închisoare mănâncă mai mult de 20 lei într-o zi, făcând un ”îndemn” că la închisoarea este mai bine decât la libertate.

Un element care mi-a atras atenția este că pentru igiena personală, și anume deodorant, au alocat 50 lei, spunând că este cam puțin. Mi-a trecut prin cap că la ghereta de pe teritoriul închisorii se vând produse la prețuri exagerate, iar un deodorant care-l cumperi la Zolușka cu 35 lei, la ei costă cu 15 lei mai mult. (Business după gratii?)

Până la urmă a fost făcută o planificare a banilor, cu reducerea cheltuielilor, iar tinerii au învățat că nu-i prioritar să cheltui pentru vicii, dar ar trebui să se gândească pentru câteva zile sau luni înainte. Yan le-a recomandat: ”Lăsați fumatul!”. Recomandarea lui a fost respinsă.

O tânără specialistă în domeniul psihologiei, a treia vorbitoare, a fost Elena Zuza.

Elena a încercat să le demonstreze că mediul îl modelează pe om, însă acesta trebuie să aibă convingerea și puterea de a se menține pe o poziție corectă, doar așa vor putea înregistra succese atunci când vor fi liberi. Spre aceasta a continuat discursul specialistei.

Unii au dat din cap afirmativ, alții au fost mai puțini receptivi la mesajele vorbitorilor. Dar mult mai atenți au fost la povestea lui Viorel Pahomi, actor, moderator la TEDxLipcaniPrison din 4 iulie 2012. Viorel le-a povestit o parte din istoria familiei sale, care nu este cu mult diferită de istoria majorității celor deținuți, prezenți în sală. A avut și el probleme în familie, a supraviețuit cu puțini bani pe lună, a locuit o lună într-un garaj, dar nici-un gând nu l-a dus să facă ceva rău. Din contra, a căutat ieșiri din situații. A reușit, iar acum se consideră un om care le poate fi exemplu, chiar dacă e puțin târziu deja.

Vorbitor surpriză a fost Vitalie Eșanu.

Organizatorii au arătat o înregistrare de anul trecut. În înregistrare Vitalie spunea despre copilărie, invenții, ieșiri din situații, studii, succes. La sfârșitul materialului video deținuții au aplaudat mult, pe semne că le-a plăcut.

După o oră și ceva de vorbă pe scenă, în prezența angajaților penitenciarului, după ce fiecare participant (deținut) a primit un tricou TEDx, am plecat spre cantină, acolo unde deținuții mănâncă. Copii de al Lipcani au avut parte de o surpriză din partea TEDx. Au primit dulciuri și apă dulce. Au primit ceea ce-și dorește în fiecare zi și un copil aflat la libertate. De la început se rușinau, dar al îndemnul nostru s-au așezat la masă și au golit pachetele cu ciocolate și cutiile cu biscuiți și copturi.

Pentru a comunica mai bine, ne-am așezat peste câteva minute pe locurile de pe scaunele de lângă ei. Am vorbit cu mai mulți deținuți, iar fiecare invitat a discutat și a aflat o parte din istoria măcar a unui copil.

În cantină am observat că tinerii sunt împărțiți în două grupuri, iar mesele acestora se află la depărtare de cel puțin 5 metri. Printre o grupare am identificat un ”glavnîi”. Cei din conducerea închisorii au spus că aceasta este o regulă, iar grupuri în închisoare nu există. Ca de obicei, răspunsul: Este interzis! Nu l-am crezut pe acel domn și am continuat să studiez comportamentul și indicațiile ”Marelui Nacialnik”.

La plecare, deținuții au făcut un pas înapoi, iar ”glavnîi” a mulțumit în numele tuturor pentru vizită, dulciuri și pentru cărțile primite în dar, inclusiv de la Oleg Efrim, Ministrul Justiției.

Din informațiile care le-am primit, în luna noiembrie închisoarea de minori de al Lipcani va fi închisă, iar toți care nu vor fi eliberați până atunci, vor fi transferați într-o închisoarea amenajată, cu alte condiții și angajați care nu s-au aflat în sistemul penitenciar până acum.

Închisoarea de Lipcani va fi doar pentru polițiști, procurori, judecători și alți angajați ai instituțiilor de forță ale Statului. Deci va fi o închisoarea cu ”steluțe rupte”.

Am reușit să discut cu 3 dintre condamnați. Unul din Orhei, unul din r. Briceni și unul din r. Ștefan Vodă. Cel de la Orhei a spus că ”sunt închiși ce-i cu cap, nu cei care comit infracțiuni grave”. El a fost închis pentru că a înșelat pe cineva cu o sumă de bani, dar a fost închis după ce a avut un precedent judecare pentru furt. ”Am fost închis pentru că sunt mincinos, am această boală de când sunt mic”, a spus băiatul, condamnat la 4 ani, dintre care a executat 1 deja. Am observat că nu este prea influențat de mediul în care se află. E foarte sociabil, pare educat și nici nu este tuns până la piele, așa cum sunt majoritatea din colegii săi. Cel de la Vadul lui Vodă s-e lăuda că peste 6 luni va fi liber. Acasă în așteaptă părinții și frații. El este cel mai mare dintre ei. A fost condamnat pentru omor, săvârșit la 16 ani. Potrivit lui, a omorât un bărbat de 38 ani care-i făcea probleme în familie. intervenea cu scandaluri și provoca certuri în familia lor, iar la un exces de furie l-a bătut până a murit. Într-un fel, minorul și-a apărat familia dar a fost închis pentru aceasta. Lauda lui că va fi liber se pare că este destul de motivată. Va fi eliberat pentru că 3 ani a lucrat mult în închisoare, cu gândul că va fi eliberat mai repede. A reușit să demonstreze că este un băiat cuminte, iar pentru aceasta a avut ocazia să se vadă cu mama lui de șase ori în acest an. ”Am lucrat mult și am fost cuminte, iar pentru aceasta voi fi eliberat mai repede. Au scăzut din pedeapsă și peste 6 luni pleca acasă. Mă așteaptă părinții și frații”, a spus acesta extrem de bucuros. I-am urat succes în liberate și să nu mai facă prostii, iar dacă apar careva probleme, să se adreseze la Poliție cu o cerere, iar organele vor interveni în limita competențelor. A acceptat recomandarea mea, a strâns mâna și a plecat cu același zâmbet pe față ca în clipa când îmi spunea că în scurt timp va fi liber. Al treilea este lemnarul. Un băiat care a ales să nu taie iarba din ogradă pentru câini, dar a ales să-și facă împreună cu colegii unelte pentru prelucrarea lemnului și se ocupă zilnic în atelier cu fabricarea manuală a ramelor pentru fotografii și shkatulki.

În timpul cât m-am aflat pe teritoriul închisorii am identificat mai multe probleme cu privire la angajații penitenciarului: 1. Superioritatea. E normal să fii superior, dar gradul de locotenent sau ceva mai sus nu-ți permite să te adresezi la copii ca la o cireadă de animale; 2. 70 de angajați la peste 80 deținuți. Cum am scris mai sus, în penitenciar se află minori și maturi. Aceștia sunt supravegheați, reeducați și îndrumați de un număr de angajați care nu fac diferența dintre un minor și matur. Pentru ei sunt deținuți și atât. Atitudinea este egală. Din punctul meu de vedere, minorii încă au de trăit pe acest pământ, iar dacă ies de pe poarta închisorii ”zăk”, dar nu ”deținut”, atunci e grav. Diferența între zăk și deținut este mare. Zăk-ul are câteva degete sudate, câteva tatuaje, deprinderi și gânduri întunecate învățate de la alți deținuți care așteaptă să fie puse în aplicare. Deținutul este persoana care și-a ispășit pedeapsa, fie toții anii, sau redusă, care a avut parte de o re-educație corectă, sfaturi și îndemnuri bune. Din păcate, în Moldova se produc doar ”Zăși”. Mai sunt și alte puncte, dar am înțeles că Departamentul va fi informat despre observațiile mele.

Aproape când plecam, trei deținuți au rugat să fie fotografiați. Întrebați pentru ce au nevoie de fotografii, au răspuns: ”Amintire”. Le-am spus că nu trebuie să le fie amintire de locul unde au stat, dar să fie amintirea a prieteniei între ei, aceasta dacă există. Au zâmbit și au rugat ca cineva să le printeze fotografiile și să le trimită lor.

Așadar, datorită TEDxLipcaniPrison am avut ocazia să mă aflu în calitate de invitat în locul unde au fost deținuți un unchi de-al meu (pentru omor din imprudență) și un fost coleg de clasă (tentativă de viol a profesoarei mele de fizică, care avea la acel moment peste 70 ani). Nu-mi doresc să ajung acolo în calitate de deținut, dar am rămas plăcut surprins de mai multe lucruri și copii. I-am spus celui din Orhei să-i strâng mâna în liberate, cu promisiunea că nu mai minte.

Mai multe fotografii de la TEDxLipcaniPrison voi adăuga mai târziu, sau le găsiți pe Facebook.

Mulțumiri deosebite și Departamentului Instituțiilor Penitenciare pentru deschiderea fără precedent și comunicarea deschisă cu bloggerii, asigurată de Cristina Mîțu, cu permisiunea celor de sus 🙂

(dacă sunt greșeli îmi cer scuze, corectez mai târziu)

3 thoughts on “Vizita și TEDx la ultimii deținuți minori de la Lipcani Prison

Comments are closed.