Copil bătut timp de 7 ani, de soarta căruia Statul este indiferent

UPDATE, 01 mai 2012: Pe data de 5 aprilie, Ministerul Muncii, Protectiei Sociale şi Familiei s-a autosesizat în baza articolului meu și urmează să întreprindă măsuri de stabilire a cauzelor inacțiunii responsabililor în acest caz.

Am spus câteva zile în urmă că voi scrie despre cazul minorului bătut de tatăl vitreg, timp de peste 7 ani. Ieri am participat la VoxPublika, unde nu am putut duce o idee până la final pentru că am fost întrerupt te teoreticienii noștri în politică și manipulare. Dar, la acea emisiune, actorii, muzicienii și teoreticienii politici, o tot țineau una și bună cu ”Tu ce faci pentru Stat”, iar eu îi tot dădeam cu supărări pe guvernanți și Moldova ca instituție, și despre geneza bolnavă a lucrurilor din organele acesteia (Am fiert în mine până acum seara). Astăzi am decis să scriu despre acest caz și să arăt din nou cu degetul că geneza tuturor problemelor vine de la acest sistem bolnav și muced, moștenit de la URSS. Au trecut 20 ani, dar tot în mocirlă suntem.

Trec la subiect… că dacă mă las dus de valul urii față de toți cei care se numesc ”conducători și angajați ai Statului”, mă apucă durerile de cap.

Am fost câteva săptămâni în urmă într-o localitate, cu câteva mii de locuitori, amplasată nu departe de Chișinău (12 lei costă să pleci până acolo cu autobuzul). De fiecare dată când plec undeva încerc să aflu cât mai multe despre viața celor de acolo, pentru a avea o concluzie exactă la situația de azi. În această localitate, am aflat despre un minor care este bătut cu bestialitate de tatăl său vitreg mai mult de 7 ani, iar mama acestuia se joacă de-a depunerea cererii și de-a retragerea cererii de la Poliție. Poliția la rândul său, care nu știu de unde a intrat în capul lor că au în atribuții doar ”asigurarea ordinii publice” nu întreprinde nici-o măsură pentru a proteja copilul, cetățean al Republicii Moldova. Polițistul de sector, căruia după câte am înțeles îi place paharul și-l înalță împreună cu tatăl ”boxer” și mama copilului, nu sesizează Asistența Socială și nici Protecția Copilului. Explică prin: ”Mama copilului și-a retras plângerea”. Și tot așa a fost pe timpul fostului polițist de sector, care a fost demis anume din cauza că permitea violența în această familie, cu care la fel stătea la un pahar de vorbă.

Din păcate nu am putut discuta cu minorul. Din spusele surorilor acesta este foarte speriat și amenințat de tatăl vitreg să nu vorbească cu nimeni, că dacă o va face îl va omorî în bătăi. În fiecare zi vine în grabă de la școală pentru a nu reuși să stea la vorbă cu colegii, să nu se ducă cu ei la magazin sau pe terenul de joacă din preajma școlii. Chiar și-n zilele de odihnă nu are voie să iasă după poartă.

Copilăria și-o petrece aducând apă la vacă și curățind bălegarul, iar seara când vine tatăl vitreg este luat la pumni pentru că ”uite mă un fir de ață stă pe umărul meu”. Cel mai grav este că loviturile îi sunt aplicate în regiunea capului, iar într-o bună zi, cu un pahar sau două mai mult, o lovitură poate fi fatală, sau poate țintui copilul la pat ori în scaun cu rotile.

Poliția, Asistența Socială, Protecția Copilului, într-un cuvânt ”Statul”, stă cu mâinile încrucișate. Primesc doar bani și mai trimit din când în când câte un raport: ”la noi totul e bine, mai avem nevoie de bani pentru foi A4 pentru că nu avem pe ce scrie raportul de luna viitoare.”

Mă întorc la subiectul cu copilul și violența din familia acestuia.

Cele trei surori au povestit că au avut parte de același tratament din partea tatălui vitreg. Acesta a apărut în casa lor după ce a murit tatăl natural. De la început nu i-au plăcut copii și chiar din primele zile de când a pășit pragul casei a început comportamentul vulgar și violent care-l menține și până acum. Surorile au reușit să scape de netrebnic și au trecut cu traiul la bunica lor. O pensionară, care cu 800 lei trebuie să achite facturi, să cumpere medicamente și să ajute nepoatele. Acestea au încercat de câteva ori să-l scoată din ghearele netrebnicului de tată vitreg, însă nu au reușit. Mereu a fost cu scandal și pumni. Pentru ele e foarte greu să-l vadă din prag pe fratele lor în aceeași ogradă, separată de o gard de metal, cum duce mâncare la vacă, porci găini, pe când tatăl vitreg zâmbește la soare cu dinții lui aurii. Îmi povesteau și cum agresorul și cel mic plecau la prășit. Hlandanul pune copilul să ducă pachetul cu mâncare, sapa, sticla cu apă și un sac pentru iarbă la găini, iar el nu lua în mână nici măcar secera – îl doare spatele (are vaspalenia hitrosti).

Pe data de 9 martie a fost un scandal mare de tot în ograda mamei, fiului, tatălui vitreg, surorilor și bunicii. Scandalul a fost provocat de pomposul Domnitor al capătului de sat, care venise, ca de obicei, beat criță. A început să-și bată soția, cu pumnii și picioarele. A numit-o în tot felul. Iar la desert a trecut și la fiul vitreg, căruia din nou i-a aplicat un rând de pumni în cap, care l-a lăsat jos pe micuțul neajutorat. Una din surori, venind împreună cu cumnatul de la serviciu a văzut cele ce se întâmplă și a alertat Poliția, Dar, știind că cel din localitate nu face nimic, a apelat la 902, iar în 20 minute a venit un echipaj mult mai indiferent decât polițistul din sector: ”Ce să facem cu el? Nu vedeți că e beat?”. Aceștia nu au luat în calcul, deși aceasta este frecvent, pericolul public al tatălui agresiv, și au considerat că acesta poate dormi și acasă, fără al reține măcar pe o noapte. Într-un final au întocmit un proces-verbal și au plecat. A 2-a zi a fost prin vizită polițistul de sector, care a chemat la Sectorul de Poliție pe toți trei. Mama băiatului a promis celor trei fete că după această întâmplare, cadou întârziat pentru 8 martie, îl va alunga pe cel care-i bate copii de când a venit în casa ei.

La Poliție au plecat supărați, iar la întoarcere au venit la braț. Paradox din nou. NU? Polițistul i-a convins pe cei doi, iar mama copilului și-a retras din nou plângerea, semnată cu greu în seara de 9 martie. Polițistul a uitat de copil și suferința acestuia. A dat prioritate ”păstrării familiei”.

Eu am reușit să mă implic puțin în acestă situație și am obținut Ordonanță de protecție pentru 3 luni surorilor și bunicii, însă, dat fiind faptul că cel mic nu are 18 ani iar tutelă și curatelă nu este instituită pe bunică sau una din surori, nu am putut face nimic în fața indiferenței instituțiilor de Stat. Acesta și azi continuă să argățească pe tatăl vitreg, pe când acesta iese și zâmbește zilnic la soare cu dinții săi aurii și strigă la vecinul de peste drum: ”Veneticule!”, uitând că el de fapt este cel venit, iar vecinul are înfiptă rădăcina în acea ogradă încă din străbunei.

Degrabă trec acele trei luni, iar Petru cel Puternic va năpusti din nou peste trei surori cu vorbe urâte și câte un pumn aruncat unde nimerește. Nu putem face nimic mai mult. Avem organe care spun: ”Nu e competența noastră!”

Iată ce face Statul pentru noi: 100 de instituții de control și 300 de protecție, 50 de constatare și 80 de aplicare. Iar când ceri implicare de la cineva primești veșnicul răspuns: ”NU este competența noastră Domnule/Doamnă. Plecați din biroul nostru. Vedeți peste drum poate vă ajută, se pare că acolo trebuia să vă adresați!”

Au trecut 7 ani de indiferență. S-au perindat 5 Guverne și miniștri, prim-miniștri și președinți. Țara aceasta tot în mocirlă este, iar unii au nas și spun: ”Fă tu pentru această țară, pentru că ea nu e obligată să-ți facă nimic. E obligată doar să-țin stoarcă taxe și impozite.”

Dacă am schimba puțin geneza lucrurilor, am face cu adevărat reforme, atunci DA, nu ar mai trebui ca Statul ca instituție să ne mai facă ceva decât legi bune, iar noi, care tot suntem Statul, dar ca cetățeni, vom putea să intervenim ca un copil să nu fie bătut de tatăl său vitreg timp de încă 7 ani, iar viitorul acestuia să-i fie fără pumni în cap și picioare în fund, care-l pot ologi în orice zi, sau poate că mai rău.

Să ne auzim de bine și peste 3 luni, când expiră Ordonanța de protecție a surorilor și bunicii minorului bătut timp de 7 ani!