Ilan Șor vrea Chișinăul de altădată: ”Îmi amintesc de Chișinăul cu bulevarde largi și trotuare ideale.”

Participând la conferința de prezentare a programului electoral pentru alegerile locale din municipiul Chișinău (vezi pe privesc.eu – Briefing de presă organizat de Partidul ȘOR cu tema „Prezentarea programului electoral al candidatului pentru funcția de Primar General al Municipiului Chișinău, Reghina Apostolova”), Ilan Șor și-a amintit de Chișinăul de altădată, cu ”bulevarde largi și trotuare ideale, fără gherete care îi strică imaginea și fără panouri publicitare”.

Cu siguranță nu doar Șor trăiește cu nostalgia zilelor când orașul principal al țării era administrat corect și arăta ca o adevărată capitală. Acum sunt mii de chișinăueni, născuți aici, care vor să vadă din nou un oraș curat, amenajat și prietenos. Or, la ce s-a ajuns în prezent ar fi fost greu sau chiar imposibil de imaginat pe vremea primarilor care țineau cu adevărat la orașul lor (vezi lista aici). La fel, nici măcar Nicolae Costin (primar în perioada 1990 – 9 august 1994) nu s-ar fi gândit în ce gaură o să ajungă orașul său mult prea iubit, inclusiv datorită unui ex-primar ce îl venerează în mod fățarnic.

În opinia liderului Partidului ȘOR, în prezent Chișinăul, orașul copilăriei sale, ”arăta așa cum nici cel mai populist program electoral nu l-ar putea descrie. Uneori se creează impresia că trecutul Chișinăului este și viitorul său ideal. Totuși nu este așa. Viitorul trebuie întotdeauna să fie mai bun, mai luminos. Din păcate, prezentul arată prea sumbru.”

Dacă cineva dintre voi ați urmări pagina web oldchisinau.com, atunci cu siguranță o să înțelegeți despre ce a vorbit astăzi Șor la conferința sa, deși poate el a dorit prin acest mod să transmită și câteva mesaje ultimilor doi primari de Chișinău, interimarilor și celor cu multe interese, că orașul merită să revină la ce a fost altădată, să fie frumos, verde, fără gherete și cu bulevarde adevărate.

Eu vă îndemn să citiți întreaga declarație a primarului de Orhei, adică a edilului care a demonstrat că se poate de schimbat lucrurile dacă începi să administrezi totul așa cum este normal și corect:

”Mi-am petrecut copilăria la Chișinău. Orașul copilăriei mele arăta așa cum nici cel mai populist program electoral nu l-ar putea descrie. Uneori se creează impresia că trecutul Chișinăului este și viitorul său ideal. Totuși nu este așa. Viitorul trebuie întotdeauna să fie mai bun, mai luminos. Din păcate, prezentul arată prea sumbru.

Îmi amintesc de Chișinăul cu bulevarde largi și trotuare ideale, fără gherete care îi strică imaginea și fără panouri publicitare.

Îmi amintesc de Chișinăul în care pe fiecare centimetru pătrat înfloreau trandafirii.

Îmi amintesc de Chișinăul în care orice străin ne invidia pentru curățenie și confort.

Îmi amintesc de Chișinăul în care scările blocurilor erau mai curate decât magazinele.

Îmi amintesc de Chișinăul în care bunicile și buneii își ajutau nepoții, și nu invers.

Locuim într-un oraș aflat în ruine, chiar dacă din 1944 nu au avut loc bombardamente.

Un oraș în care monumentele istorice și de arhitectură nu sunt obiecte protejate, ci potențiale terenuri pentru construcția noilor clădiri de beton monstruoase.

Unde există un risc de 90% ca o plimbare pe o zi de iarnă să se termine la secția de urgențe, iar o vizită în parc – cu boli infecțioase.

Unde primăvara începe cu mirosul emanat de la stația de epurare, despre care deja s-ar putea spune copiilor că așa miros florile de cireși și tei.

Unde transportul public este un parc de distracție periculoasă, unde atracțiile pentru copii prezintă pericol pentru viață.

Unde microbuzul este candidatul pentru includere în Cartea Recordurilor Guinness prin capacitatea sa, concurent direct al conservelor de șprot.

Unde berea din praf este mai ieftină decât apa de calitate și mult mai ieftină decât laptele.

Unde țigările și alcoolul sunt vândute lângă școli, iar pereții și gardurile sunt destinate publicității pentru droguri.

Unde factura pentru serviciile comunale este de câteva ori mai mare ca pensia.

Unde poți vedea seringi pe jos în orice scară de bloc, în timp ce în spitale seringile sunt din nou contra plată.

Locuim într-un oraș în care oamenii sunt tamponați la treceri de pietoni, care sunt invizibile atât pentru pietoni, cât și pentru șoferi.

Unde domnește întunericul – prieten al tineretului, iar rata natalității este în continuă scădere.

Unde copilul poate fi înscris la grădiniță și școală fie prin intermediari, fie pentru o mită.

Unde indemnizația lunară pentru creșterea copilului îți ajunge doar pentru un pachet de scutece.

Unde mediul de viață este atât de deprimant, încât oamenii preferă să trăiască pe Internet.

Unde serviciul de livrare al restaurantelor ajunge mai repede la destinație decât ambulanța.

Locuim într-un oraș în care oamenii dintotdeauna au votat pentru Europa, dar în final au obținut doar un cuvânt care în limba rusă rimează perfect cu aceasta.

Dacă situația nu se schimbă astăzi, mâine nici nu ne vom aminti de cum era orașul nostru pe timpuri – alb și verde.”

Foto: orasulmeu.md

Distribuie acest articol